Go to Top

Cauze, mecanism, simptome

Hepatita este o afecțiune inflamatorie a ficatului, cauzată, în majoritatea cazurilor, de infecții virale. În funcție de tipologia virusurilor, hepatita este împărțită în cinci categorii: A, B, C, D și E.

Hepatita C (HepC) este foarte răspândită la nivel mondial. Se estimează că sunt infectate între 150 și 200 de milioane de persoane, cu o incidență de 3 – 4 milioane de persoane anual (1). În fiecare an se produc peste 350 de mii de decese din boli de ficat asociate cu HepC.

Virusul hepatitei C a evoluat în șase genotipuri, a căror distribuție globală este neuniformă. În rândul persoanelor infectate prin transfuzii predomină genotipul 1, iar în rândul consumatorilor de droguri genotipurile 2 și 3.

De regulă, hepatita C evoluează lent și asimptomatic. Cele mai multe persoane rămân nediagnosticate sau netratate și reprezintă o sursă continuă de infectare a semenilor sănătoși. În schimb, cei care se vindecă spontan sau prin tratament nu mai transmit virusul și contribuie la reducerea epidemiei.

Diversitatea și gama manifestărilor simptomatice ale hepatitei C nu sunt direct proporționale cu progresia bolii. Există pacienți care le experimentează încă din fazele incipiente, iar alții care progresează în fibroză fără vreun indiciu al infectării(8).

Chiar și în fazele inițiale și moderate de fibroză, HepC poate cauza pacienților oboseală cronică, iritabilitate, amețeli, dureri în zona ficatului, dureri abdominale, ale încheieturilor, reducerea capacității de concentrare, de memorare și de realizare a unor activități intelectuale complexe(9). Alte manifestări frecvent raportate sunt depresia și disfuncțiile sexuale. De asemenea, s-a constatat că bolnavii de hepatita C sunt de 1,8 ori mai expuși la alte morbidități decât semenii sănătoși. Toate aceste stări determină nemijlocit scăderea nu numai a calității vieții, ci și a capacității de muncă a persoanelor infectate.

 

Lista abrevierilor

Resurse utile

Referințe și bibliografie