Go to Top

Tipuri de tratament existente: cum functioneaza, cu ce difera intre ele, rate de succes

Spre deosebire de alte infecții virale cu impact social, precum HIV sau hepatita B, pentru HepC există tratamente care ajută la eliminarea virusului din organism, vindecarea pacienților și creșterea calității vieții până la nivelul persoanelor sănătoase. Rata de succes a acestora variază, însă, în funcție de genotip, viremie, fibroză, vârstă și alte caracteristici ale pacienților. În toate cazurile, scopul tratamentul este de a determina o reducere continuă a viremiei la nivele nedetectabile timp de cel puțin 6 luni după finalizarea administrării medicației, respectiv obținerea răspunsului virusologic susținut (SVR).

Având în vedere complexitatea tratamentului antiviral, cadrul de furnizare a serviciilor trebuie să fie multidisciplinar și să respecte regulile precizate în ghidurile terapeutice. Nu numai medicația joacă un rol decisiv, ci și suportul acordat pacientului, astfel încât să fie asigurată aderența acestuia la tratament și gestionarea efectelor adverse. De aceea, instruirea prealabilă adecvată a personalului medical și a bolnavilor sunt condiții sine qua non.

Până în urmă cu câțiva ani, tratamentele au fost administrate, de regulă, pacienților cu stadii moderate și avansate de fibroză (F2-F4 ciroză compensată), iar cei aflați în faze inițiale au fost supuși unui program regulat de monitorizare pentru a evalua rata de progresie. Totuși, odată cu studii care au arătat că evoluția bolii poate fi mai rapidă decât se anticipase(11), că probabilitatea SVR la pacienții în faze inițiale este superioară(12) și că indicele de cost-eficiență se încadrează în limite acceptabile(13), anumite state au decis lărgirea accesului la tratament și pentru pacienții în faze inițiale de fibroză (F0-F1)(14).

Schema standard de tratament(15) utilizată în prezent în majoritatea statelor garantează – în medie – vindecarea pentru numai unul din doi pacienți cu genotipurile 1 și 4 ale VHC și opt din zece pacienți cu genotipurile 2, 3, 5 și 6(16). Durata tratamentului variază între 24 și 48 de săptămâni, în funcție de genotip.

Combinatia dintre interferon pegilat si ribavirina (terapia duala) a fost baza tratamentului HVC, desi raspunsul la tratament e slab, mai ales in randul populatiei cu genotip 1 (majoritara in Romania) – doar 50% raspuns virologic sustinut (RVS). Tratamentul prezinta de asemenea risc de efecte adverse severe.

In 2011, introducerea inhibitorilor de proteaza care actioneaza ca antivirale directe (telaprevir si boceprevir), in combinatie cu interferonul pegilat si ribavirina au crescut semnificativ raspunsul la tratament al pacientilor cu genotip 1 (RVS pana la 80%) – aceasta este terapia tripla.

Evolutia inhibitorilor de proteaza si polimeraza a dus la lansarea de terapii fara interferon in 2014, bazate pe a doua generatie de antivirale directe: sofosbuvir, simeprevir si daclatasvir. Acest pas va creste rata de RVS a pacientilor cu genotip 1 peste 90%.

În țara noastră, FNUASS compensează costul tratamentului antiviral cu interferon alfa pegylat și ribavirină (terapia duală), precum și o parte a investigațiilor.

În ultimii 10 ani, au beneficiat de diverse scheme de tratament împotriva HepC aproximativ 40.000 de bolnavi(17). Ținând cont de eficacitatea diferită a acestora, dar și de aderența superioară la tratament a pacienților români(18), putem aproxima că o jumătate au obținut răspuns virusologic susținut (SVR)(19). Restul – nerespondenți sau recăzuți – continuă să se confrunte cu hepatita C în așteptarea unor terapii mai eficace.

Există nevoi nesatisfăcute în tratamentul infecţiei cu VHC cronic GT1, astfel că noile regimuri de tratament trebuie:

  • Să mărească rata RVS în special la grupele dificil de tratat cum ar fi non-responsivii şi ciroticii
  • Să sporească accesul pacienţilor la tratament, în special pentru pacienţii cu contraindicaţii la terapiile pe bază de IFN sau care refuză să înceapă tratamentul cu terapie bazată pe IFN
  • Să fie mai sigure şi să aibă o tolerabilitate mai mare decât tripla terapie
  • Să faciliteze complianţa printr-un confort mai mare al administrării tratamentului (adică, o durată mai mică, administrare integral orală, frecvenţă de dozare redusă)
  • Să asigure faptul că o proporţie mai mare a pacienţilor care încep terapia pot urma tot cursul tratamentului

 

Lista abrevierilor

Resurse utile

Referințe și bibliografie